Pentru etalări online se poate folosi siteul http://mihneafiran.ro. :)

Rugaciuni

Discutii generale despre Spiritualitate.
Scrie răspuns

Cat de des te rogi?

In fiecare zi, fara sa uit acest lucru.
25
38%
In fiecare zi (de fapt asa doresc, dar uneori mai si uit).
25
38%
Odata la cateva zile, nu stiu exact.
7
11%
In anumite momente critice din viata. In rest nu.
9
14%
Niciodata.
0
Niciun vot
 
Voturi totale: 66

Avatar utilizator
histia
membru Pro
Mesaje: 641
Membru din: 06 Mar 2009, 19:43
Zodie: Balanta
Localitate: Cluj-Napoca

Re: Rugaciuni

Mesaj de histia » 08 Noi 2009, 10:25

Stefy, scuza-ma dar trebuie sa te corectez; ce ai postat tu e o rugaciune catre Sfantul Rafail, rugaciunea de la sfarsitul acatistului. Acatistele au 12 icosuri si 13 condace, condacul 13 se citeste de 3 ori si apoi se citeste iar icosul 1 si condacul 1.

Sfântul Arhanghel Rafail este, conform tradiţiei, vindecătorul celor bolnavi şi călăuzitorul tainic al celor ce călătoresc cu treburi şi cu griji, precum şi ocrotitorul nunţii şi al dragostei conjugale.
Acesta este acatistul intreg; inainte de a incepe citirea condacelor si icoaselor se spun rugaciunile incepatoare:

Condacul 1
Tainice Voievod al îngerescului Sobor, mai marele tămăduitorilor, călăuzitorul celor pribegi şi paznicul cununiilor, Sfinte Arhanghele Rafail, ca unuia ce întru mare cinste te afli în rânduiala cetelor celor de sus, din prea puţinul vredniciei noastre, cu nădăjduitorul glas al credinţei celei dreptmăritoare, cântare de laudă ţi-aducem ţie, zicând:
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Icosul 1
Numărându-te între cei şapte sfinţi îngeri care poartă rugăciunile lumii dinaintea Celui-Preaînalt, şi voia dumnezeieştii mile plinind-o fără de preget, tu zoreşti, Rafaile, să dai ajutor celor năpăstuiţi. Drept care şi noi, nevrednicii, cunoscând împuternicirea lucrării tale, ca pe o lumină în noaptea scârbelor noastre te chemăm, şi glas înălţând, pe tine te fericim cu o cântare ca aceasta:
Bucură-te, aproapele luminii celei neînserate;
Bucură-te, purtătorul rugăciunilor la cer;
Bucură-te, braţul dumnezeieştii mile;
Bucură-te, cel de care demonii se tem;
Bucură-te, dezlegătorul legăturilor necurate;
Bucură-te, dreptate care nu mai osteneşti;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 2
Vai nouă, că suntem lesne cârtitori şi, în vălmăşagul necazurilor vieţii, în loc să zicem ca şi Iov: "Domnul a dat, Domnul a luat; fie Numele Domnului binecuvântat!", noi cu gândul, cu vorba şi cu fapta ne smintim! De aceea, ferice de cei ce se învrednicesc să urmeze pilda drepţilor, care cu răbdarea se încing şi către cele de sus întorcându-se, cu glas de smerenie glăsuiesc: Aliluia!

Icosul 2
Oarecând, strigând dreptul Tobit, cel cu ochii înceţoşati şi cu sufletul adânc întristat: "Doamne, adu-Ţi aminte de mine!", Dumnezeu te-a trimis pe tine, cerescule vindecător, să-l cercetezi în mâhnirea care-l cuprinsese şi să ridici albeaţa de pe ochii lui. Iar noi, astăzi, ca şi Tobit odinioară, nădejdea toată ne-o punem întru Domnul şi pe tine te rugăm, du la El rugăciunile noastre şi adu dar izbăvitor celor ce cu credinţă îţi grăiesc ţie unele ca acestea:
Bucură-te, cel cu bun nume întru cei de sus;
Bucură-te, netrup înţelegător celor trupeşti;
Bucură-te, cuminecarea pământului cu cerul;
Bucură-te, cel în leac neîntrecut;
Bucură-te, alinătorul rănilor firii;
Bucură-te, care toată lipsa o plineşti;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 3
Cu Avraam ne-ai învăţat, Înalt Preamilostivule Doamne, că mult poate rugăciunea cea stăruitoare a dreptului. Pentru aceasta şi noi, însetând după dreptate, chiar dacă n-am atins măsura părinţilor din vechime şi pe poteca îngustă a sfinţeniei umblăm cu pas şovăitor, rugămu-ne Ţie ca să ne luminezi şi să ne întăreşti, şi vrednici să ne faci a cânta fără de osândă: Aliluia!

Icosul 3
Bunul Tobit, cel ce dreptatea Domnului o păzea peste toate smintelile lui Israel şi morţii cei la răspântii lepădaţi după rânduială îi îngropa, înfruntând ameninţarea păgânei stăpâniri, s-a pomenit precum Iov încercat; ci zbătându-se el în orbie, ba fiind luat în râs şi de Ana, femeia lui, n-a lipsit a se ruga cu umilă stăruinţă. Drept care Domnul, auzind rugăciunea lui cea binecredincioasă, Arhanghel izbăvitor I-a trimis, tăinuit în chip omenesc, căruia şi noi se cuvine, cu un glas şi cu o inimă a-I cânta:
Bucură-te, cel de mai dinainte de stele;
Bucură-te, stăruitorule întru bunătatea dintâi;
Bucură-te, înveşmântatule în multă strălucire;
Bucură-te, floarea dumnezeiescului alai;
Bucură-te, scară a sfinţeniei rugătoare;
Bucură-te, punte între pământ şi cer;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 4
"Credinţa este chezăşia celor nădăjduite, "vădirea celor nevăzute", după cum Apostolul ne învaţă. Şi de vom avea credinţă cât un bob de muştar, zice Domnul, munţii îi vom muta din loc şi copaci vom sădi în mare. Ci noi, râvnitori cu duhul întru credinţă, dar slabi din pricina cărnii, cu tatăl demonizatului să zicem: "Cred, Doamne; ajută necredinţei mele", iar Celui de trei ori Sfânt cu îngerii să-I cântăm: Aliluia!

Icosul 4
Văzând bătrânul Tobit, cel tare în credinţă, câtă milă a fãcut Dumnezeu cu el şi cu toată casa lui, s-a bucurat cu bucurie mare şi n-a întârziat să aducă Domnului cântare de laudă, zicând: "Binecuvântat este Dumnezeu cel veşnic viu şi binecuvântată este Împărăţia Lui… Bucură-Te şi Te veseleşte de fiii celor drepţi, căci aceia se vor aduna şi vor binecuvânta pe Domnul drepţilor". Dimpreună cu care şi noi să ne învrednicim a ne face Domnului slavoslovitori, iar solului Său cel cu blândeţe tămăduitor şi îndreptător a toată strâmbătatea, neîntârziat să-I grăim unele ca acestea:
Bucură-te, călcătorule peste luceferi;
Bucură-te, vâlvătaie a rugului celui nemistuit;
Bucură-te, sol purtător de dreptate;
Bucură-te, izvod al smereniei lucrătoare;
Bucură-te, prin care firea se primeneşte;
Bucură-te, prin care soroacele se vor vădi;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 5
Ca pe nişte fii risipitori ne ispitesc cărările lumii şi dulceţile ei cele deşarte, iar de mulţimea curselor şi rătăcirilor n-avem îndestulă putere şi pricepere de unii singuri să ne ferim, fiind noi de păcate slăbănogiţi. Ci iată că Dumnezeu cel în Treime închinat, Cârmuitorul întregii făpturi, călăuze îngereşti fără de preget ne-a rânduit nouă, celor ce nu prididim a striga: Aliluia

Icosul 5
Pornind la drum Tobie, cel necopt de ani, ca să facă voia părintelui său după trup şi să aducă înapoi argintul văzut al lumeştilor osteneli, Dumnezeu iarăşi te-a trimis pe tine, călăuzitorule întru dreptate, ca să-i stai lui alături în toată nevoia şi să-l înveţi pe el să descopere şi să preţuiască aurul cel nevăzut al darurilor dumnezeieşti, faţă cu care pălesc toate bogăţiile lumii. Deci şi noi, nedesăvârşiţi ca Tobie, dar străduindu-ne asemenea lui întru curăţia inimii, călăuză luminătoare rugămu-ne să te avem şi vrednici să fim a cânta cu rost de bucurie:
Bucură-te, vistiernicul duhovniceştilor comori;
Bucură-te, pecetea îndurărilor de sus;
Bucură-te, ocrotitorul bătrâneţelor celor neputincioase;
Bucură-te, îndrumătorul tinereţelor celor neştiutoare;
Bucură-te, întru care cărările se adună;
Bucură-te, întru care zările se smeresc;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 6
Ferice de cel ce îndrăzneşte întru Domnul, piatra cea din capul unghiului, de care toată teama izbindu-se se surpă, precum şi porţile iadului s-au surpat cândva! Urmând dară Biruitorului lumii, datu-ni-s-a ca lumea să o biruim şi noi în numele Lui şi, dezlegaţi de toate legăturile vrăjmaşului, ca de nişte funii ale fricii celei puţin credincioase, întru slobozia duhului să putem striga: Aliluia!

Icosul 6
Îngerul Domnului către Tobie a grăit, arătându-I-o pe Sara cea nefericită: "Nu te teme, căci ea este menită din veac pentru tine şi tu o vei mântui!". O, taină a dragostei de sus pogorâtoare! O, taină a nuntii de Dumnezeu pecetluită! O, taină a proniei dumnezeieşti care toată mintea o covârşeşte! Cum să întârziem noi a cădea dinaintea solului ceresc, ce o aşa de mare încredinţare ne aduce nouă despre rânduiala şi grija Întreitei Iubiri, şi cum nu am da glas credincioşiei noastre, cu aleasă simţire cântând:
Bucură-te, solul Sfatului celui de Taină;
Bucură-te, straja Răsăritului de sus;
Bucură-te, urgisitorul duhurilor necurate;
Bucură-te, starostele blagoslovitelor nuntiri;
Bucură-te, cel pururea gata de slujire;
Bucură-te, prin care casele se temeluiesc;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 7
Bine au nădăjduit cei din vechime, încredinţându-se Dumnezeului oştirilor, pe urmele părintelui Avraam, căruia credinţa "i s-a socotit lui ca dreptate"; dară noi, cei îndreptaţi şi răscumpăraţi prin sângele lui Hristos, părtaşi la tot harul şi la tot adevărul, cum oare am fi şovăitori în nădejdea noastră?! Şi cum n-am striga cu glas mare, laudă aducând Dumnezeului celui viu şi cu îngerii întrecându-ne a cânta: Aliluia!

Icosul 7
A zis Tobie către Sara, în iatacul nunţii lor, unde cu nădejde curată au intrat, deşi acolo moartea de şapte ori biruise: "Scoală, soră să ne rugăm ca să ne miluiască Domnul!". Şi rugându-se a mărturisit: "Şi acum, Doamne, nu plăcerea o caut, luând pe sora mea, ci o fac cu inimă curată. Binevoieşte deci a avea milă de ea şi de mine şi a ne duce împreună până la bătrâneţe". O, mult poate rugăciunea celui drept şi nădejdea celui curat cu inima! Ca şi pe Tobie cel de demult, călăuzeşte-ne şi povăţuieşte-ne, cerescule Voievod, în duhul dreptăţii, şi pe noi, cei ce-ţi cântăm ţie cu bună încredinţare:
Bucură-te, temelie nicicând clătinată;
Bucură-te, părtaşul celor nestricăcioase;
Bucură-te, de diavoli înlănţuitorule;
Bucură-te, călăuza celor înstrăinaţi;
Bucură-te, apusul a toată durerea;
Bucură-te, foc topitor de blesteme;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 8
Dintru început Domnul Dumnezeu bărbat şi femeie ne-a zidit, ca să nu fie omul singur şi să se înmulţească sămânţa chemării lui, umplând toată faţa pământului. Mare este taina aceasta, ca doi unul să se facă după suflet şi după trup, iar doimea cea în unime, firea plinind-o, mulţime să rodească, pentru ca într-un glas toată suflarea spre izvorul cel neîmpuţinat al bunătăţilor să strige: Aliluia!

Icosul 8
Auzind rugăciunea bietei Sara, cea pe nedrept batjocorită de slujnicia tatălui ei, pentru că Asmodeu, vrăjmaşul nunţii, de şapte bărbaţi o văduvise până să-i cunoască, Dumnezeu la ea te-a trimis pe tine, paznicul cununiilor, să pui capăt deznădejdii ei şi binecuvântată însoţire să-I aduci. Iar noi astăzi, ca şi ea milelor de sus încredinţându-ne, te rugăm pe tine să alungi şi să legi în pustie tot duhul cel necurat, ca noi fără tulburare să-ţi grăim ţie unele ca acestea:
Bucură-te, întâistătător al cetelor dreptăţii;
Bucură-te, de care tremură toţi îngerii întunericului;
Bucură-te, vătaful tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, liman al nunţii neîntinate;
Bucură-te, prin care rănile se lecuiesc;
Bucură-te, căruia toată suflarea se încrede;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 9
Cel ce a dat, laolaltă cu pedeapsa cuvenită neascultării părinţilor noştri dintâi, vestea cea bună a izbăvirii noastre, zicând către şarpele cel de demult că duşmănie va pune între seminţia lui şi seminţia femeii, şi că din femeie se va naşte Mântuitor neamului omenesc, Acela, la rugăciunea Sarei celei greu încercate, biruitor de şarpe în ajutor i-a trimis. Iată de ce şi noi, auzind acestea, Părintelui îndurărilor nu ostenim a-I striga: Aliluia!

Icosul 9
Precum odinioară Sara, soţia lui Avraam, la vremea bătrâneţelor ei, s-a făcut stearpă roditoare, prin mila Celui-Preaînalt, tot aşa şi Sara, fiica lui Raguel, de Asmodeu, duhul cel rău, amarnic urgisită, a căpătat, pentru răbdarea şi rugăciunile ei înfocate, fericită dezlegare de la Dumnezeul milelor, prin minunata mijlocire a celui căruia, ca unui Sfânt Voievod închinându-ne noi, păcătoşii, iarăşi şi iarăşi, cu glas mare îi cântăm:
Bucură-te, cel cu Mihail şi cu Gavriil lăudat;
Bucură-te, pârga îngereştii frumuseţi;
Bucură-te, biciuitorul puterilor iadului;
Bucură-te, sfârşitul a toată bântuirea;
Bucură-te, desăvârşita cerului tămadă;
Bucură-te, crainicul rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 10
Iubirea se trece prin foc, dar rămâne nemistuită; în trup se pogoară, dar în înalt veşniceşte; pe Cruce se spânzură, dar stă morţii biruitoare. Iar noi chipul lui Dumnezeu în cugetul inimii purtându-L, asemănarea cu El în iubire ne-o lucrăm. De aceea, Celui ce este Iubire şi după Care toate se cer, ne cerem şi noi, în suflet şi-n trup deopotrivă, cu îngerii şi cu sfinţii duhovniceşte cântând: Aliluia!

Icosul 10
Neprihănita Sara, cea menită din veac bunului Tobie, al cărui suflet s-a lipit de ea ca de o taină lui întregitoare, prin multe vămi a fost trecută, până s-a lămurit precum aurul şi întru iubire a izbândit. Aşa şi noi, îmbrăcându-ne în iubire ca într-o haină de mireasă şi încrezându-ne Mirelui ceresc, să stăm tari împotriva urzelilor diavolului, şi paznic de sus cerând cămării noastre la nuntă, la îngerescul sfat al aceluia să ne plecăm urechea sufletului, cu feciorelnică smerenie, şi ca unui crainic al veşniciei să-I cântăm:
Bucură-te, sfeşnic al luminii celei line;
Bucură-te, netrupescule de trupuri tămăduitor;
Bucură-te, cel încins în zalele iubirii;
Bucură-te, binecuvântarea cămărilor de nuntă;
Bucură-te, făgăduinţă în veci nemincinoasă;
Bucură-te, întru care darurile prisosesc;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 11
Mila Domnului şi Dumnezeului nostru nu cunoaşte margini, iubirea Lui peste toţi şi peste toate ca un cort se întinde, iar căile cele ascunse ale lucrării Lui - ce minte poate în de tot să le cuprindă? De cine ne vom teme, dară, când cu noi este Dumnezeu? Ascultaţi, neamuri, şi preamăriţi-L pe El, cu fără-de-numărul oştirilor celor de sus în toată vremea cântând: Aliluia!

Icosul 11
Puterea şi mila lui Dumnezeu mărturisindu-le, trimisule fără de trup care în trup te-ai arătat, odinioară, ca un de mai înainte crainic al lui Hristos, le-ai vestit celor căzuţi cu faţa la pământ şi cuprinşi de o sfântă înfricoşare: "Nu vă temeţi! Pace veţi avea! Binecuvântaţi-L voi şi preaslăviţi-L pe Dumnezeu în veac!". Iar noi, ca şi aceia, căzând cu faţa la pământ şi aducând mulţămită şi slavă Celui ce îngerii Şi-I trimite din înalt, te fericim pe tine, pildă slujitoare, şi lăuntric străluminaţi, iară şi iară, îţi grăim ţie unele ca acestea:
Bucură-te, lamură a oştirilor întraripate;
Bucură-te, icoana dreptei asemănări;
Bucură-te, vestitorul păcii celei adevărate;
Bucură-te, povaţa celor dreptcredincioşi;
Bucură-te, zălog al cucernicei biruinţe;
Bucură-te, vrednicie pururea veghetoare;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 12
Dumnezeu, cu înţelepciunea Lui cea neajunsă, a rânduit în cer oştire slujitoare, miliarde de miliarde, şi toate cele văzute prin cele nevăzute tainic se păzesc. Cutremură-te, omule, şi măsură îngerească agoniseşte-ţi ţie, că Dumnezeu la desăvârşirea făpturii te-a chemat, ca înger nefiind, cu îngerii să te întreci, întru smerită ascultare, şi cu ei laolaltă să cânţi: Aliluia!
Icosul 12
Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, în minunată şi înfricoşată vedenie a celor de pe urmă, la ruperea celei de-a şaptea peceţi, văzut-a pe cei şapte îngeri care stau dinaintea lui Dumnezeu şi care au să sufle în trâmbiţele dreptăţii, aducând plinirea celor ce trebuie să fie. Deci şi noi, înfricoşându-ne până mai este vreme şi pocăindu-ne de păcatele noastre cele cu voie şi cele fără de voie, celui desăvârşit întru slujire, glas înălţând, să-I cântăm cu bună nădejde:
Bucură-te, care stai dinaintea Tronului Slavei;
Bucură-te, trâmbiţaşul milostivei Dreptăţi;
Bucură-te, alesul soroacelor dumnezeieşti;
Bucură-te, taină a zidirii celei nevăzute;
Bucură-te, celor văzute grabnic sprijinitor;
Bucură-te, în soborul celor asemenea ţie;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 13
O, Arhanghel cu întreit dar, care rănile ni le vindeci, care paşii ni-i îndrepţi, care cununiile ni le păzeşti, cercetează-ne la vremea nevoilor noastre, ca pe Tobit cel tare în credinţă tămăduindu-ne, ca pe Tobie cel cu bună nădejde călăuzindu-ne, ca pe Sara cea castă în iubire dezlegându-ne, şi cere pentru noi de la Mântuitorul Hristos iertarea păcatelor noastre şi cetăţenia Ierusalimului ceresc, unde laolaltă cu îngerii şi cu Sfinţii să ne învrednicim a cânta: Aliluia!
Veritas odium paret!

Avatar utilizator
Stefy
moderator
Mesaje: 170
Membru din: 16 Dec 2008, 15:24
Zodie: Taur

Re: Rugaciuni

Mesaj de Stefy » 08 Noi 2009, 10:49

Multumesc ancaioana ca m-ai corectat. :)
Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.

Avatar utilizator
DINA
membru Pro
Mesaje: 1882
Membru din: 21 Oct 2008, 16:35
Zodie: Sagetator
Localitate: ARAD
Contact:

Re: Rugaciuni

Mesaj de DINA » 15 Noi 2009, 12:02

Postul Nasterii Domnului (Postul Craciunului)

Imagine
Postul Nasterii Domnului sau al Crăciunului ne dă putinta curătirii trupesti si sufletesti. El închipuie ajunarea de patruzeci de zile a Proorocului Moisi, precum si postul patriarhilor din Vechiul Testament. După cum aceia asteptau venirea lui Mesia cu post si rugăciune, asa se cuvine să astepte crestinii si să întâmpine prin ajunare pe 'Cuvântul lui Dumnezeu' născut din Fecioara Maria.

Acest post tine 40 de zile: de la 15 Noiembrie la 25 Decembrie, lăsăm sec în seara sfântului Filip, la 14 Noiembrie. Dacă această zi cade Miercurea sau Vinerea, începem postul în seara zilei de 14 Noiembrie.

Postim de carne , ouă si brânză. Lunea, Miercurea si Vinerea mâncăm bucate fără unsoare (ulei) si fără vin. Martea si Joia se dezleagă la untdelemn si vin. Sâmbetele si duminicile ,până la 20 decembrie exclusiv, se dezleagă la untdelemn, vin si peste.

Dacă în zilele de Luni, Miercuri si Vineri prăznuim vreun sfânt mare, însemnat în calendar cu cruce neagră (+), mâncăm untdelemn si bem vin; iar de va cădea hramul bisericii sau sărbătoare însemnată în calendar cu cruce rosie (+), atunci dezlegăm si la peste. Martea si joia mâncăm peste, untdelemn si bem vin, când cade în aceste zile: vreun sfânt mare, hramul sau sărbători cu rosu.

În ziua de Ajun se mănâncă tocmai seara si anume: grâu fiert îndulcit cu miere, poame, covrig sau turte din făină, căci cu seminte a ajunat Daniil proorocul si cei trei tineri din Babilon, care au închipuit - mai înainte - Nasterea lui Hristos. La Crăciun, în orice zi ar cădea mâncăm de dulce.

MÂNCĂM UNTDELEMN SI DEZLEGĂM LA VIN la 16, 22, 23, 24, 25 si 30 Noiembrie, la 4, 5, 6, 7, 9, 12, 13, 17 si 20 Decembrie, dacă aceste zile cad Lunea, Miercurea sau Vinerea - căci în aceste zile se prăznuiesc sfinti mai însemnati.

MÂNCĂM PEŞTE : Intrarea în Biserică a Maicii Domnului - 21 noiembrie chiar dacă această sărbătoare ar cădea Miercurea sau Vinerea.

De asemenea mâncăm peste în Lunile, Miercurile si Vinerile acestui post, dacă în aceste zile cade hramul bisericii din enoria noastră.

În sfârsit dezlegăm la peste în zilele cu sfinti însemnati, precum 16, 22, 23, 24, 25 si 30 Noiembrie, 4, 5, 6, 7, 9, 12, 13, 17 Decembrie, dacă aceste zile cad Martea sau Joia. Cu atât mai mult, când Martea sau Joia se întâmplă hramul bisericii.

ImagineImagine

sursa:
Credo.ro
Lucrurile pe care le iubim, ne spun cine suntem. (Sf. Toma D'Aquino)

dulceandra
membru
Mesaje: 40
Membru din: 05 Oct 2009, 16:56
Zodie: Varsator

Re: Rugaciuni

Mesaj de dulceandra » 08 Mar 2011, 18:56

Rugaciunea este extrem de importanta, pentru ca te apropie de Dumnezeu. Rugaciunea este comunicarea cu Dumnezeu , ar fi bine sa fie zilnica si chiar de mai multe ori pe zi .
Rugăciunea îi ajută pe oameni să îşi tempereze mânia şi să fie mai puţin agresivi

Scrie răspuns

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator